Leonardo Badea: România are nevoie de un nou model de dezvoltare economică sustenabilă

„În ultimele două decenii, România a înregistrat un ritm susținut de creștere economică, impulsionat de procesul de integrare europeană, de reformele structurale implementate înainte și după aderare, precum și de accesul la piața unică și la fondurile Uniunii Europene. Țările CEE (inclusiv România) au crescut rapid în ultimele decenii, dar cu dezechilibre (mai ales în cazul nostru). Evoluții similare au avut și alte economii din Europa Centrală și de Est cu care ne comparăm frecvent, având în comun un stadiu apropiat de dezvoltare economică precum și tranziția de la economia de comandă la economia de piață. Este, așadar, justificat să afirmăm că integrarea în Uniunea Europeană a jucat un rol esențial pentru progresul economic rapid observat în România, Polonia, Cehia, Ungaria și Bulgaria. Dintre acestea, țara noastră s-a remarcat printr-un ritm de convergență mai accelerat, reușind să recupereze decalajul important pe care îl avea în urmă cu 20 de ani față de Ungaria și Polonia, din perspectiva PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare”, a afirmat Leonardo Badea în articolul „O abordare diferită a creșterii economice în România: dincolo de ritm contează evitarea dezechilibrelor și a capcanei venitului mediu”.

Mai ales în ultimii ani, înainte chiar de debutul perioadei de crize suprapuse, în România, ritmul de creștere economică superior celui consemnat, în medie, de alte state din regiune a fost însoțit de dezechilibre, a mai menționat el. 

„Efectele pandemiei de COVID-19 și ale războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei au fost și rămân importante pentru toate economiile din regiune, dar România a intrat în această perioadă de turbulențe economice având deja un nivel semnificativ mai mare al dezechilibrelor, iar ulterior acestea s-au accentuat. Comparațiile la nivel regional sunt semnificativ nefavorabile pentru economia noastră în ceea ce privește amploarea și persistența deficitului fiscal și a deficitului contului curent, precum și din perspectiva ritmului de creștere a datoriei publice”, a scris Leonardo Badea.

În opinia sa, aceste probleme economice au devenit tot mai acute, mai ales în anul 2024, dominat în plan social de evenimentele politice și electorale.

„În acest context, este pe deplin justificată preocuparea pentru ajustarea modelului de creștere economică al României, atât în vederea revenirii la o traiectorie sustenabilă, care să limiteze apariția dezechilibrelor pe termen mediu, cât și din perspectiva – mai largă, dar la fel de importantă – a evitării capcanei venitului mediu. Strategia de ieșire din situația economică dificilă în care ne regăsim astăzi trebuie să adreseze deopotrivă aceste două elemente. Provocarea este cu atât mai mare cu cât ajustarea trebuie realizată pe fondul unor condiții generale nefavorabile: comerțul internațional și economiile partenere sunt afectate de importante tensiuni geopolitice, precum și de amenințarea creșterii tarifelor comerciale, iar economia locală traversează o fază de încetinire accentuată. Chiar dacă soluția nu este evidentă, este cert că un model economic sănătos nu mai poate fi construit pe expansiunea consumului necorelată cu productivitatea, pe direcționarea investițiilor către activități cu valoare adăugată scăzută sau pe menținerea unor lacune în colectarea veniturilor bugetare. O abordare structurată a acestei probleme duale formulate anterior necesită discutarea etapizată a celor două întrebări cheie”, consideră Leonardo Badea.

În principiu, ideea de echilibru în economie se referă la o situație în care aceasta funcționează eficient, nu generează externalități negative și nu există o discrepanță mare între cerere și ofertă. El afirmă că, într-un mecanism atât de complex, aceasta este însă greu de menținut în mod natural pentru perioade lungi de timp. Apariția dezechilibrelor este firească, important este ca ele să nu persiste și să nu se accentueze dincolo de anumite praguri, care și ele diferă în funcție de context, susține oficialul BNR.

Pe piețele de bunuri și servicii, o cauză relevantă pentru potențiale dezechilibre în contextul actual este reprezentată de restricțiile de natură comercială care există între țări sau blocuri economice. De asemenea, dezechilibrele macroeconomice se manifestă frecvent și pe piața muncii. Pe piața capitalurilor financiare dezechilibrele apar ca urmare a scăderii încrederii investitorilor față de perspectivele de profit dintr-o anumită țară sau regiune, lucru care diminuează nivelul investițiilor productive, mai spune el.

În cazul României se observă o bună asemănare cu cazul tigrilor asiatici, dar nu doar din considerente pozitive: rate mari de creștere economică în trecut asociate cu acumularea unor dezechilibre majore, menționează prim-viceguvernatorul BNR.

În ceea ce privește riscul de a cădea în capcana venitului mediu, acest concept se referă la situația în care o țară care a reușit tranziția de la un nivel scăzut la unul mediu de venituri ajunge într-un punct de stagnare, din care nu mai poate progresa către statutul de economie dezvoltată.

„Atunci când economiile de piață se află la început de drum – așa cum a fost cazul României și al altor state din regiune care, în anii '90, au făcut tranziția de la regimuri autoritare și economii integral planificate – ele beneficiază de o serie de avantaje care permit o creștere rapidă. Unele valorifică forța de muncă ieftină, utilizată intensiv în agricultură și industrie, altele își exploatează resursele naturale și reușesc să atragă investiții străine semnificative”, se arată în articolul scris de oficialul BNR.

Pe măsură ce o economie evoluează, avantajele inițiale enumerate mai sus (utile într-o etapă incipientă dar, în esență, rudimentare) devin insuficiente pentru a susține dezvoltarea și trebuie înlocuite cu fundamente de creștere mai sofisticate, în principal de ordin tehnologic și al calității capitalului uman, mai spune el. 

Astfel, atunci când forța de muncă și resursele naturale devin mai rare și mai costisitoare, inovația și adoptarea tehnologiilor noi se numără printre puținele soluții rămase pentru menținerea creșterii, deoarece acestea permit continuarea îmbunătățirii rezultatelor economice, combinând resurse mai puține sau mai scumpe de o manieră mai eficientă.

În ceea ce privește armonizarea celor două obiective, creșterea sustenabilă și convergența într-un model coerent de dezvoltare, Leonardo Badea menționează că cele mai multe exemple relevante pentru noi arată că pentru a avea creștere și convergență pe termen lung și a nu accentua amplitudinea etapelor descendente ale ciclurilor economice (altminteri firești), „este necesară corecția dezechilibrelor macroeconomice – în special a deficitului fiscal, pentru că acesta influențează și deficitul de cont curent”.

Discuția actuală despre consolidare bugetară nu trebuie purtată izolat, ci conectată cu viziunea de dezvoltare pe termen mediu și lung, menționează oficialul BNR.

„Consolidarea fiscală nu este un scop în sine, ci o condiție esențială pentru a reda credibilitatea politicilor publice, a stimula investițiile productive și a susține competitivitatea externă. În procesul de reducere graduală a deficitului bugetar, este esențial un efort echilibrat, care să combine responsabil reducerea cheltuielilor publice cu măsuri de creștere a veniturilor fiscale. Alegerea concretă a instrumentelor revine, în mod firesc, celor care își asumă răspunderea guvernării. Totuși, pentru ca ajustarea să fie legitimă și sustenabilă, aceasta nu poate proteja disproporționat doar una dintre cele două componente ale bugetului – fie cheltuielile, fie veniturile. Altfel spus, fără o împărțire echitabilă a efortului, nu poate exista nici coeziune socială, nici sprijin public autentic pentru o corecție care se dorește durabilă”, a mai scris Leonardo Badea.

Convergența rapidă în termeni reali ai economiei României a fost facilitată și de unele politici fiscale orientate către stimularea afacerilor în anumite zone economice cheie, potrivit sursei citate.

„De exemplu, în unele cazuri, acordarea de facilități fiscale a stimulat într-adevăr o alocare eficientă a capitalului către ramuri importante ale economiei, precum sectoarele IT sau agroalimentar. Astăzi țara noastră reprezintă un centru IT important la nivel regional, în timp ce pe partea de agricultură, România a devenit unul dintre principalii exportatori de cereale din Europa. Și atunci, de ce nu a funcționat în toate domeniile economiei această rețetă și de ce nu poate fi ea extinsă și permanentizată? Răspunsul este că un stimul poate fi eficient pentru punerea în funcțiune a mecanismelor economice de piață atunci când, din anumite motive, ele sunt gripate. Însă, odată ce procesul de convergență avansează, este recomandată eliminarea graduală a acestor facilități pentru ca organismul economic să aibă robustețea de a aloca eficient resursele și de a se adapta la condițiile în schimbare. Din această perspectivă este util de studiat cum percep agenții economici aceste facilități. Această întrebare face subiectul unor dezbateri intense în literatura macroeconomică de specialitate”, a mai spus prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României, Leonardo Badea.